Parcul Natural Putna Vrancea

Parcul Natural Putna-Vrancea a fost înfiinţat în baza Hotărârii de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Parcurile naturale, corespund categoriei V IUCN – Peisaj Terestru: arie protejată administrată în special pentru conservarea peisajului terestru şi recreere.

Parcul Natural Putna-Vrancea, se suprapune sectorului central-nord-vestic al Munţilor Vrancei. Acest parc se înscrie grupei externe a Carpaţilor de Curbură, acoperind în totalitate bazinul hidrografic montan al râului Putna, la care se adaugă spre sud – vest masivele Mordanu şi Goru. Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune spaţial în cea mai mare parte a bazinului hidrografic montan al Putnei.

Suprafaţa Parcului Natural Putna-Vrancea este de 38.204 hectare, reprezentând 41,32 % din suprafaţa montană a judeţului Vrancea.

Pe suprafaţa PNPV se găsesc şase arii protejate, încadrate în categoria rezervaţii naturale (IV I.U.C.N.):

Groapa cu Pini – arie protejată din anul 1992 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, având o suprafaţă de 11,1 ha.
Strâmtura – Coza – arie protejată din anul 1990 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, având o suprafaţă de 15 ha.
Muntele Goru – arie protejată din anul 1990 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, aceasta a fost declarată Rezervaţie Naturală după Legea 462/2001, având o suprafaţă de 388,1 ha.
Pădurea Lepşa-Zboina – arie protejată încă din anul 1973 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, aceasta a fost declarată Rezervaţie Naturală după Legea 462/2001, având o suprafaţă de 210,7 ha.
Cascada Putnei – arie protejată încă din anul 1973 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000, aceasta a fost declarată Rezervaţie Naturală după Legea 462/2001, având o suprafaţă de 10 ha.
Valea Tişiţei – arie protejată încă din anul 1973 şi menţionată ca atare în Legea 5/2000. Prin HG 2151/2004, acest areal a fost reconsiderat, suprafaţa de 2726,3 ha căpătând sub denumirea de Tişiţa, statutul de rezervaţie naturală.

Relief

Parcul Natural Putna-Vrancea se suprapune unor unităţi de relief variate, bine individualizate, dispuse în trepte ce coboară de la vest către est, dând regiunii aspectul unui imens amfiteatru.

Principalele subunităţi de relief din cadrul Parcului Natural Putna-Vrancea sunt: Munţii Lăcăuţi-Goru, Muntele Coza, Lepşa, Zboina Neagră (D. Bălteanu, Ioana Ştefănescu, 1987).

Munţii Lăcăuţi-Goru se desfăşoară pe direcţie generală NV-SE, între cumpăna de ape a râurilor Basca Mare şi Zăbala. Corespund unei axe de înălţare maximă din Carpaţii Curburii şi sunt alcătuiţi din gresii dure. În cuprinsul lor sunt înălţimile maxime din Munţii Vrancei şi din bazinul Putnei – Vf. Goru (1784,6 m) şi Vf. Lăcăuţi (1776,7 m).

Muntele Coza se extinde la nord de Zboina Frumoasă şi este delimitat de râurile Putna (la nord), Zăbala (la sud-vest) şi Năruja (la sud-est). Corespunde din punct de vedere geologic „semiferestrei de Vrancea” în constituţia căreia sunt incluse gresii, argile nisipoase, marno-calcare, etc. Reţeaua hidrografică, în principal afluenţii Putnei, a generat fragmentarea Muntelui Coza şi individualizarea în cadrul acestuia a mai multor culmi şi înălţimi separate, printre care se numără: Coza (1629,3 m), Tisaru Mare (1267,8 m), Pietricelele (l162,8 m), şi Zimcea (1369,2 m).

Munţii Lepşei şi Muntele Zboina Neagră se desfăşoară la nord de valea Putnei şi sunt separaţi de râul Lepşa. Cumpăna de ape urmăreşte linia celor mai mari înălţimi ale M-ţilor. Lepşei, trecând prin vârfurile: Buniu (1543,5 m), Stogu Mare (1526,9 m), Cobert (1516,5 m), Muşatu (1502,7 m), Lepşa (1390 m). Dintre culmile secundare, mai importante sunt: Piatra Albă (1085,8 m) şi Piscul Mesteacănului (1221,2 m).

În cuprinsul zonei montane se află şi două bazinete depresionare: la Lepşa şi la Greşu, ambele situate pe râul Putna. Ele au rezultat ca urmare a eroziunii laterale exercitate de reţeaua hidrografică (bazinetul Lepşa), sau datorită distrugerii versanţilor prin alunecări şi degradări (bazinetul Greşu) (H. Grumăzescu, Ioana Ştefănescu, 1970).

Zonele de dezvoltare durabila a activitaţilor umane

Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii / dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. Aceste zone sunt declarate prin PUG ca zone de intravilan, în care sunt permise menţinerea sau dezvoltarea infrastructurii turistice, cu respectarea legislaţiei în vigoare pentru arii protejate, astfel încât să se limiteze impactele negative asupra celorlalte zone. Cuprind perimetrele construite, care sunt delimitate ca atare în Planurile de Urbanism General (PUG), din localitatile Lepsa, Gresu şi Coza.

În zona de management durabil, punctul Gălăciuc se evidenţiază zona de interes special din punct de vedere al biodiversităţii care cuprinde rezervaţia sursă de seminţe de pin silvestru.

În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi:

activităţi de vânătoare;
activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor;
activităţi de pescuit sportiv, şi piscicultură (doar pentru creşterea speciilor autohtone);
lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;
aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha;
activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică;
alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale.

În zona de management durabil şi în zona de dezvoltare durabilă se delimitează zona de interes special din punct de vedere al biodiversităţii care cuprinde rezervaţia sursa de seminţe de pin silvestru din u.a.-urile 24B, 26C, 27A si 28 A din UP I Mociaru, in proprietatea Obstii de Mosneni Tulnici, administrata de S.C. Ocolul Silvic Privat Obstea Tulnici SRL.