Cascada Mișina

Situl de importanţă comunitară ROSCI0023 Cascada Mişina şi rezervaţia naturală 2.818 Cascada Mişina sunt situate în bazinul superior al pârâului Mișina, afluent al râului Năruja, pe teritoriul administrativ al comunei Nistorești. Suprafaţa sitului este de 220 ha, la care se adaugă suprafaţa de 189,7 ha ocupată de rezervaţia naturală.

Accesul către sit se face din drumul judeţean 205D, intrând pe un drum forestier prin Cheile Nărujei, de-a lungul pârâului Bălosu.

Relieful regiunii este influenţat de puternicele procese tectonice din trecut, datorită cărora, într-o zonă marcată de o pânză de șariaj și o falie inversă, s-a format și Cascada Mișina, cu o rupere de pantă de peste 12 m. Sectorul superior al pârâului Mișina se definește ca un amfiteatru natural cu deschidere către nord, închis de semicercul masivelor Pietrosu, Plaiul Cășăriei, Culmea Mărului, Zboina Frumoasă și Culmea Înțărcătoarea.

Geologia acestei zone se remarcă prin complexitatea specifică întregului areal al flișului de la curbura Carpaților. Structura geologică este dominată de depozitele Pânzei de Tarcău, formată din alternanţe de gresii, marne și argile, cu intercalații șistoase grezos calcaroase, marno-calcare, conglomerate și gresie de Kliwa, precum și fliș bituminos, puternic variate și fracturate în falii, dintre care falia Zăbalei pare să fie o continuare a faliei Focșani – Nămoloasa – Galați – Tulcea.

În întreaga regiune montană alcătuită din roci dure şi semidure, slab permeabile, infiltraţia este redusă, iar apele din precipitaţii se scurg cu uşurinţă pe versanţi, contribuind la alimentarea râurilor. În același timp roca, în gradul ei de rezistență, reprezintă un factor de control al aluviunilor. Principala arteră hidrografică a zonei este pârâul Mișina, care, în cadrul rezervației naturale, formată din unirea pâraielor Făgetu Rotund și Turcu, primește pe partea dreaptă pârâul Coada Boului și pârâul Boului. Lungimea toală a rețelei hidrografice de suprafață suprapusă ariei protejate este de 3,6 km.

Teritoriul judeţului Vrancea se caracterizează printr-un climat temperat-continental, cu mari variaţii de la iarnă la vară şi cu influenţe pregnante estice şi nordice care accentuează caracterele extreme. Regimul termic este influenţat altitudinal şi după gradul de acoperire a terenului cu vegetaţie (în masivul păduros, extremele sunt atenuate şi amplitudinile mai mici, comparativ cu zona versantului superior acoperit cu grohotiş), precum şi după expoziţie, nebulozitate şi regim eolian.

Solurile cele mai răspândite în această zonă sunt cele din clasa brun-acide. Vegetaţia naturală sub care s-au format aceste soluri este dominată la altitudini mai joase de păduri de fag în amestec cu conifere, în timp ce la mari înălţimi predomină molidişurile. La altitudini mari apar soluri brun-acide de pajişti cu podzoluri, iar pe alocuri se întâlnesc soluri brun-acide umbrice. De asemenea, la înălţimi de peste 1400 m, se întâlnesc predominant solurile din clasa spodosolurilor, principala folosinţă a acestor soluri fiind constituită de pajişti.

Descriere socio economică

Localnicii din comuna Nistoreşti, aflată în vecinătatea ariilor naturale protejate, valorifică resursele economice specifice zonei prin intermediul unor activităţi diverse: exploatare şi prelucrare brută a lemnului, prelucrare finită a lemnului pe plan local, creşterea animalelor (bovine, ovine, porcine, păsări) şi prelucrarea produselor animaliere, cultivarea terenului agricol, colectarea şi procesarea fructelor de pădure şi a produselor pădurii, agroturism montan, lucrări silvice, dulgherie, tâmplărie.

De asemenea, facilităţile pe care aceste comunităţi le pot oferi investitorilor includ materii prime (material lemnos), produse (lapte, carne, fructe, fructe de pădure) şi forţă de muncă.

Descriere culturală

Conform legendei care circulă în ţinutul Vrancei, numele comunei Nistoreşti, aflată în apropierea celor două arii naturale protejate, vine de la unul dintre cei şapte feciori ai babei Vrîncioaia (anume Nistor) pe care bătrâna i-ar fi dat domnitorului moldovean Ştefan cel Mare pentru a lupta împotriva turcilor.

În ceea ce priveşte patrimoniul cultural, în zonă pot fi vizitate câteva obiective cu valoare istorică deosebită şi pot fi descoperite numeroase informaţii interesante care ţin de viaţa şi mai ales sărbătorile acestei comunităţi.

Mănăstirea Valea Neagră din Nistorești este o mănăstire cu obşte de maici, monument istoric de arhitectură de interes național, datând din anii 1755–1757 și cuprinzând biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (primul lăcaş de cult din Vrancea arhaică, considerat simbolul spiritual al satelor din Munţii Vrancei) și turnul clopotniță. Edificiul este realizat din bârne de lemn, pereţii încheindu-se şi legându-se între ei cu o serie de grinzi. Biserica nu are decoraţiuni în interior, tocmai pentru a fi pusă în evidenţă catapeteasma sculptată în lemn (cu uşi împărăteşti şi icoane pictate în culori vii, bine executate portretistic).

Tot în Nistoreşti se află şi biserica de lemn „Sfinţii Voievozi” din Vetreşti-Herăstrău, construită în secolul al XVIII-lea, unul dintre lăcaşurile de cult clasice pentru Vrancea arhaică, prin stilul arhitectonic şi dimensiuni.

De asemenea, localnicii au păstrat cu sfinţenie datinile şi obiceiurile strămoşeşti. Tradiţiile cel mai bine conservate sunt cele legate de sărbătorile de iarnă, meşteşugurile populare (cusături, ţesături, dârstă pentru prelucrare cergi, cojocărie) sau folclorul tradiţional. Cei din Nistoreşti se mândresc cu formaţia de cimpoieri a comunei, renumită în ţară şi peste hotare prin participarea la numeroase festivaluri. Ansamblul folcloric al comunei cuprinde şi alte formaţii artistice, precum cea de fluieraşi, solişti vocali şi instrumentişti cunoscuţi în toată ţara pentru meritele culturale, păstrarea datinilor, a obiceiurilor strămoşeşti şi a portului popular.

Printre evenimentele locale din comună se numără hramul Mănăstirii Valea Neagră (15 august), Festivalul de obiceiuri de iarnă (23-25 decembrie) şi Ziua comunei Nistoreşti (8 septembrie).

Descriere turistică

Pitorescul deosebit al împrejurimilor, rezervaţiile naturale şi traseele turistice montane fac ca întreaga zonă vizată de proiect să aibă un adevărat potenţial turistic, momentan destul de slab valorificat.

În afară de Cascada Mişina, printre obiectivele turistice din apropiere care pot fi străbătute la pas şi admirate se numără: Lacul Negru, Cheile Nărujei I şi II, Pădurea „Verdele”, Vârfurile Pietrosu şi Mordanu, Muntele Goru şi Baza salvamont.

Specii

Lynx lynx – râs – cea mai mare felină sălbatică din Europa, cu efective destul de restrânse din cauza pierderii tot mai mari a zonelor sălbatice atât de necesare speciei. Dimensiunile ajung la 80-130 cm lungime de la vârful botului la baza cozii, 60-75 cm înălțime la nivelul greabănului și poate avea o greutate de până la 38 kg. Coloritul este portocaliu, cu pete negre, urechile sunt lungi și au un ciuf de păr de culoare neagră în vârf, iar coada este scurtă și are vârful de culoare neagră.

Ursus arctos – urs brun – este cel mai mare carnivor terestru din Europa, adulții având dimensiuni cuprinse între 150-250 cm de la vârful botului la baza cozii și o greutate de până la 250 kg pentru masculi. Este o specie solitară, cu excepția perioadelor de reproducere și de creștere a puilor. De asemenea, ursul este specie prioritară.

Canis lupus – lup – specie prioritară la nivelul Uniunii Europene, lupul este unul dintre cei mai eficienți prădători. Blana sa este gri-gălbuie, cu pete mari negre dorsal și pe coadă. Lupul este un carnivor mare, asemănător câinelui domestic, care vânează solitar sau în haită, prada sa fiind constituită din cervide, iepuri, mistreți, rozătoare, uneori chiar animale domestice.

Bombina variegata – izvoraş cu burtă galbenă – este o specie de amfibian de mici dimensiuni (până la 5 cm), care trăieşte în apropierea pâraielor şi râurilor, utilizând în special micile ochiuri de apă temporare ce se formează în zona inundabilă a acestora. Tegumentul de pe spate este bogat în glande cu venin, iar abdomenul este negru sau cenuşiu-albăstrui, cu pete mari galbene. La nivel european, datorită modificării şi pierderii habitatelor, această specie este tot mai rară.

Triturus cristatus – triton cu creastă – cea mai mare specie de triton de pe teritoriul Europei, dar și cea mai periclitată. Are nevoie de bălți mari, cu vegetație submersă pentru a-i oferi protecție. Specia are coloritul brun-închis spre negru dorsal și galben cu pete negre ventral, pe lateral prezentând și pete albe. Dimorfismul sexual la acest triton este dat de faptul că masculul are o creastă mare dorsală, care pleacă din zona occipitală și ajunge până în vârful cozii, lipsind din zona lombară.

Lissotriton (Triturus) montandoni – triton carpatic – triton endemic pe teritoriul Carpaților Orientali și estul Carpaților Meridionali, preferă bălțile temporare sau permanente, curate și reci, iazurile și pâraiele lin curgătoare, de la altitudini cuprinse între 500-2000 m. Coloritul este în principal verde, cu dungi la nivelul capului și de-a lungul corpului mai închise la culoare. Specia prezintă dimorfism sexual, masculii având o creastă mică și două tivituri laterale.

Rosalia alpina – croitor alpin – este o insectă cu dimensiuni mari, 15-38 mm lungime, corp alungit, de culoare gri-albastră, cu pete negre pe elitre și antenele lungi, care pot depăși lungimea corpului, ajungând la 50-55 mm. Ciclul de viață durează 2-3 ani, femela depunând ouăle primăvara în scoarța arborilor. Larvele se dezvoltă în trunchi. Preferă fagul, dar se dezvoltă și în salcie, carpen, stejar, gorun, chiar și măr. Adulții sunt activi în zilele însorite, dar pot apărea și la crepuscul. Preferă pădurile bătrâne (cu diametrul trunchiurilor de peste 20 cm) uscate și însorite.

Cottus gobio – zglăvoc – este o specie care trăiește în râuri și pârâuri de munte. Consumă nevertebrate, puiet și icre de pește (este răpitor bentofag). Stă adesea sub pietre. Talia este mică (8-10 cm), capul masiv și gura în vârful rostrului. Are 2 înotătoare dorsale inegale, unite printr-o punte. Nu prezintă solzi, iar culoarea caracteristică este brun măslinie, cu pete de culoare mai închisă. Este indicator al calității apei.